Patimirea Sfintei Mucenite Agata

Īmparatind rau-credinciosul Deciu si fiind pus de dīnsul Chintian ca voievod īn Sicilia, a iesit o pagīneasca porunca prin toate tarile, ca toti crestinii sa fie ucisi. Īn acel timp era īn cetatea Panormului o fecioara foarte frumoasa, anume Agata, nascuta din parinti de neam bun si bogati. Acestia auzind de aceea tiranica porunca, fara de Dumnezeu, data spre uciderea crestinilor, s-a aprins cu rīvna dupa Hristos, Domnul sau, Caruia s-a facut mireasa, prin curata feciorie. Si asa, trecīnd cu vederea mostenirea sa si cinstea bunului sau neam, cum si bogatia cea vremelnica ce īi ramasese de la parinti, cum si toata slava lumii acesteia īntru nimic socotind-o, a īnceput dinainte a se pregati spre patimirea cea pentru Hristos.

Chintian, ighemonul, auzind de frumusetea, de bunul neam si de bogatia acestei sfinte fecioare, fiind cuprins de gīnd necurat spre dīnsa si cu patima poftind-o, se gīndea cum ar putea sa o vada si spre necurata sa pofta sa o aduca, īmpreuna cu averea ei. Īnstiintīndu-se el ca ea crede īn Hristos, īndata a trimis ostasi din cetatea Catana īn Panorm, ca sa aduca la judecata pe sfīnta, ca pe o crestina. Deci, mergīnd trimisii la Sfīnta Agata, voiau sa o prinda si-i fagaduiau ca o vor duce cu cinste la voievodul lor, numai spre a-i da cuvīnt ca se va īnchina la zeii lor.

Dar dīnsa, poruncind slugilor sa o astepte putin, a intrat īn camera dinauntrul casei sale si, īnchizīndu-se īntr-īnsa, si-a ridicat mīinile īn sus si se ruga, zicīnd:

"Doamne, Iisuse Hristoase, Tu stii inima si vointa sufletului meu, credinta si dragostea mea catre Tine. Tu sa-mi fii povatuitor si ajutor asupra vrajmasului pe care prin Tine, Dumnezeul meu, l-am calcat si l-am omorīt; iar acum, Stapīne, ma rog Tie, sa nu lasi pe acel om rau, robul diavolilor, sa-mi īntineze trupul meu, īn care cu bucurie si cu cinste am vietuit pīna acum. Grabeste si Te sīrguieste ca sa biruiesti pe diavol si pe Chintian, sluga lui, ca sa nu zica: unde este Dumnezeul ei? Primeste ca jertfa si prisos lacrimile mele īntru miros de buna mireasma, ca Tu, Unul, esti Dumnezeu si Tie Ti se cuvine slava īn veci. Amin".

Astfel rugīndu-se, a iesit din cetate cu ostasii, petrecīnd-o cītiva crestini cunoscuti. Mergea cu osīrdie si cu vitejie de suflet ca sa fie pentru Domnul sau ca un zid nesurpat, zicīnd īn sine: "Mai īnainte aveam razboi cu diavolul, sīrguindu-ma sa-mi pazesc fecioria curata, sa biruiesc patimile trupului meu, dar pe care le-am si biruit, cu darul Hristosului meu, si am calcat pe vrajmasul cel ce īncurca pe oameni cu dulcetile si cu poftele. Acum merg la al doilea razboi, la care am sa-mi pun sufletul meu pentru Hristos. Tu īnsa, diavole, nu te vei bucura de mine, ci mai vīrtos singur te vei rusina, caci nadajduiesc īn Hristos, Dumnezeul meu, ca va privi din īnaltime spre nevointa mea cu multimea sfintilor īngeri, si-mi va ajuta mie, neputincioasa".

Astfel graind īn sine, cu lacrimi fierbinti īsi spala fata. Apoi, mergīnd ea, i s-au dezlegat curelele īncaltamintelor, iar punīndu-si picioarele pe o piatra ca sa le lege, a privit si n-a vazut pe nimeni din cunoscutii ce o petreceau, pentru ca toti, lasīnd-o pe ea, se īntorsesera. Pentru aceea, mai mult a lacrimat si s-a rugat lui Dumnezeu, zicīnd: "Atotputernice, Doamne, pentru cetatenii mei, cei ce n-au crezut pe roaba Ta, ca voiesc sa patimesc pentru numele Tau cel sfīnt, arata vreo minune īn locul acesta". Si īndata a crescut un maslin salbatic, fara de roade, care īnchipuia mintile cele salbatice ale panormitenilor.

Intrīnd ea īn cetatea Catana, voievodul a poruncit sa o duca īn casa unei femei bogate, anume Afrodisia, care avea cinci fiice tinere, carora le-a poruncit ca, cu īnselatoarele lor cuvinte si obiceiuri, sa-i schimbe mintea ei spre dragostea trupeasca si sa o īndemne sa aduca zeilor jertfa. Acelea, luīnd-o, cinstind-o si fagaduindu-i multe, apoi chiar si īngrozind-o, se sīrguiau sa o īnduplece spre voia lui Chintian. Īnsa cu nimic n-au reusit sa o īnduplece de la dragostea lui Dumnezeu spre dragostea lumii si nu numai cu cuvintele, dar nici cu lucrurile. Pentru ca, desi ei o īmpodobeau cu haine de mare pret, īi dadeau daruri, īi puneau īnainte mīncaruri de pret, dulceturi de multe feluri si ospete, apoi alcatuiau dansuri si jocuri si faceau īnaintea ochilor ei toate faptele mirenesti cele fara de rīnduiala si toate glumele, ea nici nu voia sa priveasca la acelea, ci zicea: "Sa stiti ca mintea si gīndul meu sīnt īntemeiate pe piatra si niciodata nu pot sa se desparta de dragostea lui Hristos. Cuvintele voastre cele īnselatoare sīnt asemenea cu vīntul, iar bucuriile lumesti sīnt ca ploaia si īngrozirile voastre ca pīraiele, care, desi vor veni īn casa mea, nu vor putea sa o clinteasca, pentru ca sta īntemeiata pe piatra care este Hristos, Fiul Dumnezeului celui viu". Acestea graind, pīraie de lacrimi īi udau pieptul, caci, precum doreste cerbul spre izvoarele apelor, asa dorea si sufletul ei patimirea pentru Domnul sau.

Afrodisia, vazīnd ca inima sfintei este nemiscata si nebiruita, a mers la voievodul Chintian si i-a zis: "Mai lesne este a īnmuia piatra si a preface fierul īn plumb topit, decīt a īndupleca pe fecioara aceea si a o īntoarce de la Hristosul ei. Pentru ca eu si fiicele mele nimic n-am facut toata ziua si noaptea, decīt numai am īndemnat-o pe de o parte cu momeli si rugaminti, iar pe de alta cu īngrozire, ca sa fie la un gīnd cu noi. Eu i-am adus margaritare si ghirlande alese, haine de mare pret, aur si pietre scumpe īnaintea fetei ei, slugi si bogatii, dar ea pe toate le nesocoteste ca pamīntul cel calcat īn picioare".

Atunci Chintian, voievodul, mīniindu-se, a poruncit sa o aduca īn palatul sau cel tainuit si, sezīnd la locul sau, plin de gīnduri necurate, a īnceput a o īntreba: "De ce neam esti?" Raspuns-a Sfīnta Agata: "Din neam bun sīnt nascuta si am rudenii cinstite si bogate". Iar Chintian i-a zis: "De esti de neam slavit, apoi de ce porti haina proasta, ca o roaba?" Raspuns-a sfīnta: "Sīnt roaba lui Hristos si pentru aceea port chip de rob". Deci, i-a zis Chintian: "Cum zici tu ca esti roaba, daca esti libera si fiica din parinti de neam bun?" Raspuns-a sfīnta: "Acesta este bunul neam al nostru si libertatea, ca adica sa slujim lui Hristos". Zis-a voievodul: "Au doara noi nu sīntem liberi cei ce nu slujim lui Hristos al vostru?" Raspuns-a Agata: "Īntru atīta robie ati ajuns, īncīt nu numai robi pacatului v-ati facut, ci si īnchinatori urītilor si nesimtitorilor idoli, cinstind lemnul si piatra ca pe Dumnezeu".

Chintian a zis: "De vei mai huli astfel, apoi multe munci vei lua. Deci, spune-mi de ce te lepezi de zeii nostri?" Raspuns-a Agata: "De aceea ma lepad de ei, fiindca nu sīnt zei, ci diavoli al caror chip īl faceti de arama si de marmura, iar fata lor o auriti". Zis-a Chintian: "Asculta sfatul meu cel bun, fecioara, si adu jertfe, ca sa nu cazi īn multe feluri de chinuri si sa aduci necinste si ocara bunului tau neam, caci mai pe urma, chiar nevrīnd, te vei īnchina zeilor, stapīnilor lumii". Raspuns-a Sfīnta Agata: "Fie femeia ta ca Afrodita si tu singur fii ca Zeus, zeul tau".

Aceasta zicīnd sfīnta, Chintian a poruncit sa o loveasca peste obraz, zicīndu-i: "Nu ocarī pe voievodul". Raspuns-a Sfīnta Agata: "Unde este īntelegerea ta, voievoade? Eu īti doresc tie sa fii ca zeul tau, iar tu nu voiesti sa fii asemenea lui, ci singur te rusinezi de zeii tai; deci cu mine īmpreuna īncepe a-i lepada pe ei". Zis-a voievodul: "De multe patimi esti vinovata, la care īndata te voi supune, de nu vei face ceea ce-ti poruncesc". Raspuns-a fecioara: "Nu ma tem de nimic, pentru ca de ma vei da spre mīncarea fiarelor, acelea, vazīndu-ma pe mine, se vor īmblīnzi, auzind si de numele lui Hristos. Īn foc de ma vei arunca, īngerii din ceruri īmi vor aduce roua, sau rani si munci daca īmi vei face, am ajutor pe Duhul adevarului, Care ma va izbavi din mīinile tale". Atunci a poruncit voievodul sa o duca īntr-o temnita īntunecoasa, unde mergea sfīnta ca la un ospat si veselie, īncredintīndu-se lui Dumnezeu.

A doua zi, Chintian, voievodul, aducīnd iarasi īnaintea judecatii sale pe Sfīnta Agata, a īntrebat-o: "Cum te-ai hotarīt pentru a ta sanatate?" Raspuns-a sfīnta: "Sanatatea mea este Hristos". Zis-a voievodul: "Leapada-te de Hristos, ca sa nu pieri īnca īn tineretile tale". Raspuns-a sfīnta: "Leapada-te si tu de zeii tai cei mincinosi, care sīnt pietre si lemne, si te apropie de adevaratul Dumnezeu, Cel ce te-a facut, ca sa nu cazi īn chinurile cele vesnice". Atunci, mīniindu-se, voievodul a poruncit sa o spīnzure goala de un lemn si sa o bata.

Fiind batuta sfīnta, tiranul i-a zis: "Īndreapta-ti gīndul tau spre īnchinarea zeilor ca sa fii vie". Ea a grait: "Chinurile tale īmi aduc veselie si ma bucur pentru ele, precum se bucura cineva de aflarea comorilor celor mari. Folositoare īmi sīnt chinurile acestea vremelnice, caci precum nu este cu putinta a se aduna grīul īn magazie pīna ce nu va fi curatit de pleava, astfel cu neputinta este sufletului meu sa intre īn rai, de nu se va sfarīma mai īnainte trupul meu cu chinuri". Deci, īndemna voievodul pe slujitori ca mai cu dinadinsul s-o chinuiasca; dupa aceea a poruncit ca cu cleste de fier sa-i rupa pieptul si sa-l taie. Dar facīndu-se aceasta, a zis mucenita catre voievod: "Nedumnezeitule si fara de omenie prigonitorule, nu te rusinezi a taia pieptul de femeie pe care si tu singur l-ai supt la maica ta? Īnsa altceva am īn sufletul meu, de care tu nu poti sa te atingi, caci este sfintit lui Dumnezeu din tineretele mele".

Dupa aceasta, aruncara īn temnita pe sfīnta, iar la miezul noptii i s-a aratat Sfīntul Apostol Petru, cu chipul batrīn si cinstit, purtīnd īn mīinile sale multe doctorii, iar īnaintea lui mergea un tīnar frumos cu o faclie luminoasa si a īnteles sfīnta ca a venit un doctor. Deci a zis catre dīnsa apostolul care i se aratase: "Necuratul tiran te-a ranit cu niste batai ca acestea, dar n-a sporit nimic; caci tu, cu barbatia ta, mai mult l-ai biruit. Drept aceea, ticalosul a poruncit ca pieptul tau nu numai sa-l chinuiasca, ci chiar sa-l taie; pentru aceasta sufletul lui se va chinui īn veci. Iata, eu stateam si priveam la tine īn ceasul acela, cīnd ai rabdat chinurile si am cunoscut ca este cu putinta sa se tamaduiasca pieptul tau; pentru aceea am si venit aici". Sfīnta mucenita Agata a raspuns: "Eu niciodata n-am obisnuit trupul meu cu nici un fel de doctorie, si acum mi se pare ca nu se cade a strica obiceiul cel bun, pazit din tinerete". Batrīnul i-a zis: "Si eu sīnt crestin si nadajduiesc sa te tamaduiesc; am venit la tine, deci nu te rusina de mine".

Sfīnta i-a raspuns, zicīnd: Tu esti barbat, iar eu fecioara, deci cum voi putea ca fara de rusine sa-mi descopar pieptul īnaintea ta? Voiesc mai bine sa rabd īnainte durerea ranilor mele, decīt sa ma golesc īnaintea ochilor barbatesti. Multumescu-ti, cinstite parinte, caci pentru mine ai venit aici, vrīnd sa tamaduiesti ranile mele, īnsa sa stii ca doctoriile cele facute de oameni nu se vor apropia de trupul meu niciodata". Iar batrīnul i-a zis: "De ce nu voiesti sa te tamaduiesc?" Sfīnta a raspuns: "Am pe Domnul meu Iisus Hristos, Care le tamaduieste pe toate si Care, cu voia si cu cuvīntul Sau, ridica pe cei cazuti. Acela, de va voi, poate sa ma mīntuiasca si pe mine, roaba Sa cea nevrednica".

De o credinta mare ca aceasta a sfintei mucenite bucurīndu- se, apostolul a zīmbit putin si i-a zis: "Acela m-a trimis la tine, fecioara, pentru ca eu sīnt Apostolul Sau; deci, fii acum tamaduita". Zicīndu-i acestea, s-a facut nevazut. Atunci Sfīnta mucenita Agata, cunoscīnd cine era cel ce i s-a aratat, a īnceput a multumi lui Dumnezeu, zicīnd: "Īti multumesc Doamne al meu, Iisuse Hristoase, ca Ti-ai adus aminte de mine si ai trimis pe Apostolul Tau ca sa ma tamaduiasca". Apoi a privit la trupul sau si a vazut toate ranile tamaduite; dupa aceea, toata noaptea, o lumina negraita umplīnd temnita, o lumina pe ea. De aceea, īnfricosīndu-se strajerii, au fugit si au lasat temnita neīncuiata. Acolo erau si altii legati, care, vazīnd minunea, ziceau catre sfīnta: "Iata, usile sīnt deschise si nimeni nu strajuieste, deci iesi si fugi". Dar sfīnta le-a raspuns: "Sa nu-mi fie mie a ma lipsi de cununa muceniceasca si a duce pe strajeri īn primejdie. Eu, avīnd ajutor pe Domnul meu, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Care m-a tamaduit, voi petrece pīna īn sfīrsit īntru marturisirea Lui".

Trecīnd patru zile, īntr-a cincea a venit iarasi tiranul la judecata si, aducīnd pe Sfīnta Agata, a zis catre dīnsa: "Pīna cīnd te vei īmpotrivi poruncii īmparatesti? Jertfeste zeilor, ca sa nu te pedepsesc cu chinuri mai cumplite". Sfīnta a raspuns: "Toate cuvintele tale sīnt desarte si porunca īmparatului tau nedreapta, care īntineaza chiar vazduhul. Īnsa spune-mi, o! ticalosule si nebunule, cine cauta ajutor de la lemnele si de la pietrele cele nesimtitoare? Eu aduc jertfa de lauda Aceluia Care a tamaduit pieptul meu si a vindecat trupul meu".

Atunci tiranul a poruncit sa-i descopere pieptul si vazīndu-l īntreg si sanatos cum era mai īnainte, a īntrebat-o: "Cine te-a tamaduit?" Mucenita a raspuns: "Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu". Zis-a Chintian: "Iarasi numesti pe Hristos, de Care eu nici nu voi a auzi?". Si a poruncit ca sa astearna pe pamīnt hīrburi ascutite si cuie arse īn foc si sa toarne carbuni aprinsi, peste care, īntinzīnd pe sfīnta, s-o arda si s-o chinuiasca. Facīnd aceasta, deodata s-a cutremurat nu numai locul acela, ci si toata cetatea si, despicīndu-se pamīntul, a īnghitit pe Vultia, iubitul lui Chintian, si pe Teofil, prietenul lui - dupa al caror sfat Chintian facea o fapta ca aceea. Toti cetatenii temīndu-se de cutremur au alergat īn curte la Chintian, strigīnd sa nu mai chinuiasca pe nevinovata fecioara, caci pentru dīnsa s-a facut cutremurul acesta.

Chintian, temīndu-se de cutremur si de tulburarea poporului, a poruncit sa duca pe sfīnta īn temnita, īn care intrīnd mucenita si-a ridicat mīinile spre cer si a zis: "Multumescu-Ti Doamne ca m-ai īnvrednicit a patimi pentru numele Tau cel sfīnt si, luīnd de la mine dorul vietii celei vremelnice, mi-ai dat rabdare. Deci, ascultīndu-ma, Doamne, īn ceasul acesta, binevoieste ca sa las lumea aceasta si sa trec spre mila Ta cea bogata si mare". Astfel rugīndu-se si-a dat duhul īn mīinile lui Dumnezeu.

Īnstiintīndu-se cetatenii de aceasta, au venit cu sīrguinta si, luīnd sfīntul ei trup, l-au dus cu cinste la groapa. Atunci a venit īn cetatea aceea, la cinstitul trup al mucenitei, un tīnar frumos, nestiut de nimeni, avīnd cu sine o suta de tineri bine īmpodobiti. Acela, petrecīnd la mormīnt trupul sfintei, a pus īn racla ei o tablita de piatra, pe care era scris: "Minte cuvioasa, cinste lui Dumnezeu si patriei izbavire". O scrisoare ca aceasta punīnd pe capul sfintei mucenite, īndata s-a facut nevazut si tot poporul a cunoscut ca erau īngerii lui Dumnezeu.

Dupa aceasta, Chintian, voievodul, luīnd pe ostasii sai, s-a dus īn cetatea Panormului, ca sa ia bogatia Sfintei mucenite Agata si sa faca toate averile ei, ale lui. Venind la rīul ce le era īn cale, care se numea Psemit, s-a suit īn luntre cu ai sai si trecea peste rīul acela, dar caii, salbaticindu-se deodata, s-au pornit asupra lui: unul, cu dintii i-a muscat fata si i-a slutit-o, iar altul l-a calcat īn picioare; si atīta l-au chinuit, pīna l-au aruncat īn rīu. Astfel s-a īnecat ticalosul, sfīrsindu-si greu viata sa cea rea, iar trupul lui, multi cautīndu-l, nu l-au gasit, pentru ca a pierit īmpreuna cu sufletul. De atunci nici unul din dregatorii īmparatesti n-a īndraznit sa supere rudeniile Sfintei Agata, iar slava ei a īnceput a se lati pretutindeni si s-a zidit o biserica pe moastele ei, iar haina cu care umbla sfīnta s-a pus pe mormīntul ei, īntru pomenirea smereniei sale.

Trecīnd un an dupa sfīrsitul sfintei, din muntele Etna, care era aproape de cetatea Catana, a erupt un foc mare, care, iesind ca un rīu din gura ce era īn muntele acela, urla groaznic si pietrele topindu-le ca ceara, le arunca din īnaltimea muntelui, īncīt tot poporul Catanei era cuprins de mare frica, temīndu-se de pierderea cetatii lor. Deci, au alergat la biserica Sfintei Mucenite Agata nu numai crestinii, dar si necredinciosii, si, luīnd haina ei, au stat īmpotriva focului care se pornise asupra cetatii si se aparau cu acea haina de vapaia cea pierzatoare si īnfricosatoare. Atunci, focul, ca si cum se rusina de haina aceea a sfintei mucenite, s-a īntors īnapoi si s-a stins. Acest lucru vazīndu-l poporul, cu mare bucurie a laudat pe Dumnezeu, iar pe Sfīnta Mucenita Agata a slavit-o. Minunea aceasta a fost īn luna februarie, īn cinci zile, īn care sfīnta a patimit pentru Iisus Hristos, Domnul nostru, Caruia I se cuvine slava īn veci. Amin.